lorică
Romanian
Etymology
Learned borrowing from Latin lorica.
Noun
lorică f (plural lorice)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | lorică | lorica | lorice | loricele |
| genitive-dative | lorice | loricei | lorice | loricelor |
| vocative | lorică, lorico | loricelor | ||
References
- lorică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN