lenire

Italian

Etymology

Borrowed from Latin lēnīre (“to soften, soothe; to mollify, assuage, appease, pacify”).

Pronunciation

  • IPA(key): /leˈni.re/
  • Rhymes: -ire
  • Hyphenation: le‧nì‧re

Verb

lenìre (first-person singular present lenìsco, first-person singular past historic lenìi, past participle lenìto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to soothe, to relieve

Conjugation

Latin

Verb

lēnīre

  1. inflection of lēniō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From leni + -re.

    Noun

    lenire f (plural leniri)

    1. (obsolete) idling
      Synonym: trândăvire

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative lenire lenirea leniri lenirile
    genitive-dative leniri lenirii leniri lenirilor
    vocative lenire, lenireo lenirilor

    References

    • lenire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN