legitimare
See also: legitimaré
Latin
Verb
lēgitimāre
- present active infinitive of lēgitimō
Romanian
Etymology
Noun
legitimare f (plural legitimări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | legitimare | legitimarea | legitimări | legitimările |
| genitive-dative | legitimări | legitimării | legitimări | legitimărilor |
| vocative | legitimare, legitimareo | legitimărilor | ||
Spanish
Verb
legitimare
- first/third-person singular future subjunctive of legitimar