lecuit
Romanian
Etymology
Past participle of lecui.
Adjective
lecuit m or n (feminine singular lecuită, masculine plural lecuiți, feminine/neuter plural lecuite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | lecuit | lecuită | lecuiți | lecuite | ||
| definite | lecuitul | lecuita | lecuiții | lecuitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | lecuit | lecuite | lecuiți | lecuite | ||
| definite | lecuitului | lecuitei | lecuiților | lecuitelor | |||
Categories: