lamură
Romanian
Etymology
Inherited from Latin lamina. Doublet of lamină, a borrowing, and lamă, through French.
Noun
lamură f (plural lamuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | lamură | lamura | lamuri | lamurile |
| genitive-dative | lamuri | lamurii | lamuri | lamurilor |
| vocative | lamură, lamuro | lamurilor | ||