lacerare

See also: laceraré

Italian

Etymology

From Latin lacerāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /la.t͡ʃeˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: la‧ce‧rà‧re

Verb

laceràre (first-person singular present làcero, first-person singular past historic lacerài, past participle laceràto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to rip, tear
  2. (transitive) to lacerate

Conjugation

Further reading

  • “lacerare”, in Collins Italian-English Dictionary
  • “lacerare” in Aldo Gabrielli, Grandi Dizionario Italiano (Hoepli)
  • “lacerare” in garzantilinguistica.it – Garzanti Linguistica, De Agostini Scuola Spa
  • “laceràre” in Dizionario Italiano Olivetti, Olivetti Media Communication
  • lacerare in sapere.it – De Agostini Editore
  • “lacerare”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

Anagrams

Latin

Pronunciation

Verb

lacerāre

  1. inflection of lacerō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From lacera + -re.

    Noun

    lacerare f (plural lacerări)

    1. laceration

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative lacerare lacerarea lacerări lacerările
    genitive-dative lacerări lacerării lacerări lacerărilor
    vocative lacerare, lacerareo lacerărilor

    Spanish

    Pronunciation

    Verb

    lacerare

    1. first/third-person singular future subjunctive of lacerar