jaret

Romanian

Etymology

    Borrowed from French jarret.

    Noun

    jaret n (plural jarete)

    1. hock (joint)

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative jaret jaretul jarete jaretele
    genitive-dative jaret jaretului jarete jaretelor
    vocative jaretule jaretelor

    References

    • jaret in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN