jaret
Romanian
Etymology
Noun
jaret n (plural jarete)
- hock (joint)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | jaret | jaretul | jarete | jaretele |
| genitive-dative | jaret | jaretului | jarete | jaretelor |
| vocative | jaretule | jaretelor | ||
References
- jaret in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN