janc

See also: Janč

Romanian

Etymology

    Borrowed from Polish żankiel.

    Noun

    janc n (plural jancuri)

    1. connection, bond, link, conjunction

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative janc jancul jancuri jancurile
    genitive-dative janc jancului jancuri jancurilor
    vocative jancule jancurilor

    References

    • janc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN