izgonit
Romanian
Etymology
Past participle of izgoni.
Adjective
izgonit m or n (feminine singular izgonită, masculine plural izgoniți, feminine/neuter plural izgonite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | izgonit | izgonită | izgoniți | izgonite | ||
| definite | izgonitul | izgonita | izgoniții | izgonitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | izgonit | izgonite | izgoniți | izgonite | ||
| definite | izgonitului | izgonitei | izgoniților | izgonitelor | |||
Verb
izgonit (past participle of izgoni)
- past participle of izgoni
References
- izgonit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN