izbit
Romanian
Etymology
Past participle of izbi.
Adjective
izbit m or n (feminine singular izbită, masculine plural izbiți, feminine/neuter plural izbite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | izbit | izbită | izbiți | izbite | ||
| definite | izbitul | izbita | izbiții | izbitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | izbit | izbite | izbiți | izbite | ||
| definite | izbitului | izbitei | izbiților | izbitelor | |||
Verb
izbit (past participle of izbi)
- past participle of izbi
References
- izbit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN