ivit
Latin
Pronunciation
- (Classical Latin) IPA(key): [ˈiː.wɪt]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): [ˈiː.vit]
Verb
īvit
- third-person singular perfect active indicative of eō
Romanian
Etymology
Past participle of ivi.
Adjective
ivit m or n (feminine singular ivită, masculine plural iviți, feminine/neuter plural ivite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | ivit | ivită | iviți | ivite | ||
| definite | ivitul | ivita | iviții | ivitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | ivit | ivite | iviți | ivite | ||
| definite | ivitului | ivitei | iviților | ivitelor | |||
Verb
ivit (past participle of ivi)
- past participle of ivi
References
- ivit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN