iscălit
Romanian
Etymology
Past participle of iscăli.
Adjective
iscălit m or n (feminine singular iscălită, masculine plural iscăliți, feminine/neuter plural iscălite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | iscălit | iscălită | iscăliți | iscălite | ||
| definite | iscălitul | iscălita | iscăliții | iscălitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | iscălit | iscălite | iscăliți | iscălite | ||
| definite | iscălitului | iscălitei | iscăliților | iscălitelor | |||
Categories: