irită
Romanian
Etymology
Noun
irită f (plural irite)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | irită | irita | irite | iritele |
| genitive-dative | irite | iritei | irite | iritelor |
| vocative | irită, irito | iritelor | ||
irită f (plural irite)
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | irită | irita | irite | iritele |
| genitive-dative | irite | iritei | irite | iritelor |
| vocative | irită, irito | iritelor | ||