intercalare

See also: intercalaré

Italian

Pronunciation

  • IPA(key): /in.ter.kaˈla.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: in‧ter‧ca‧là‧re

Etymology 1

From Latin intercalāris.

Adjective

intercalare m or f by sense (plural intercalari)

  1. interposing

Noun

intercalare m (plural intercalari)

  1. cliché, stock phrase
Further reading
  • “intercalare1”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

Etymology 2

From Latin intercalāre.

Verb

intercalàre (first-person singular present intercàlo, first-person singular past historic intercalài, past participle intercalàto, auxiliary avére)

  1. to intersperse, to interleave, to interlayer
  2. to intercalate
Conjugation
Further reading
  • “intercalare2”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

Anagrams

Latin

Verb

intercalāre

  1. inflection of intercalō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From intercala + -re.

    Noun

    intercalare f (plural intercalări)

    1. intercalation

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative intercalare intercalarea intercalări intercalările
    genitive-dative intercalări intercalării intercalări intercalărilor
    vocative intercalare, intercalareo intercalărilor

    Spanish

    Verb

    intercalare

    1. first/third-person singular future subjunctive of intercalar