inoperant

See also: inopérant

English

Etymology

    From in- + operant.

    Adjective

    inoperant (comparative more inoperant, superlative most inoperant)

    1. Not operant.

    Anagrams

    Catalan

    Etymology

      From in- +‎ operant.

      Pronunciation

      Adjective

      inoperant m or f (masculine and feminine plural inoperants)

      1. inoperative
      2. ineffectual

      Derived terms

      • inoperància

      Further reading

      Romanian

      Etymology

        Borrowed from French inopérant. By surface analysis, in- + operant.

        Adjective

        inoperant m or n (feminine singular inoperantă, masculine plural inoperanți, feminine/neuter plural inoperante)

        1. inoperative

        Declension

        Declension of inoperant
        singular plural
        masculine neuter feminine masculine neuter feminine
        nominative-
        accusative
        indefinite inoperant inoperantă inoperanți inoperante
        definite inoperantul inoperanta inoperanții inoperantele
        genitive-
        dative
        indefinite inoperant inoperante inoperanți inoperante
        definite inoperantului inoperantei inoperanților inoperantelor