ingeniu

Romanian

Etymology

    Learned borrowing from Latin ingenium.

    Noun

    ingeniu m (plural ingeni-u)

    1. inteligență

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ingeniu ingeniuul ingeni-u ingeni-ui
    genitive-dative ingeniu ingeniuului ingeni-u ingeni-ulor
    vocative ingeniuule ingeni-ulor

    References

    • ingeniu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN