inductar
Romanian
Etymology
Borrowed from Polish indukt.
Noun
inductar m (plural inductari)
- (dated) customs officer
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | inductar | inductarul | inductari | inductarii |
| genitive-dative | inductar | inductarului | inductari | inductarilor |
| vocative | inductarule | inductarilor | ||
References
- inductar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN