inductar

Romanian

Etymology

    Borrowed from Polish indukt.

    Noun

    inductar m (plural inductari)

    1. (dated) customs officer

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative inductar inductarul inductari inductarii
    genitive-dative inductar inductarului inductari inductarilor
    vocative inductarule inductarilor

    References

    • inductar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN