incult

English

Etymology

From Latin incultus.

Pronunciation

  • (UK) IPA(key): /ɪnˈkʌlt/

Adjective

incult (comparative more incult, superlative most incult)

  1. (obsolete) Uncultivated, wild.
    • 1621, Robert Burton, The Anatomy of Melancholy:
      Massinissa made many inward parts of Barbarie and Numidia in Africk (before his time incult and horrid) fruitful and battable by this means.
  2. (now rare) Rough, unrefined.
    • 1621, Democritus Junior [pseudonym; Robert Burton], The Anatomy of Melancholy, New York: New York Review Books, published 2001, →ISBN, page 86:
      where good government is, […] there all things thrive and prosper […] : where it is otherwise, all things are ugly to behold, incult, barbarous, uncivil, a paradise is turned to a wilderness.

Romanian

Etymology

    Borrowed from French inculte, a learned borrowing from Latin incultus.

    Adjective

    incult m or n (feminine singular incultă, masculine plural inculți, feminine/neuter plural inculte)

    1. uncultured

    Declension

    Declension of incult
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite incult incultă inculți inculte
    definite incultul inculta inculții incultele
    genitive-
    dative
    indefinite incult inculte inculți inculte
    definite incultului incultei inculților incultelor