incisiv
Romanian
Etymology
Borrowed from French incisive.
Noun
incisiv m (plural incisivi)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | incisiv | incisivul | incisivi | incisivii |
| genitive-dative | incisiv | incisivului | incisivi | incisivilor |
| vocative | incisivule | incisivilor | ||