incantat
See also: încântat
Latin
Verb
incantat
- third-person singular present active indicative of incantō
Romanian
Alternative forms
- инкантат (incantat) — post-1930s Cyrillic spelling
Etymology
Learned borrowing from Latin incantatus.
Pronunciation
- IPA(key): /in.kanˈtat/
- Rhymes: -at
- Hyphenation: in‧can‧tat
Adjective
incantat m or n (feminine singular incantată, masculine plural incantați, feminine/neuter plural incantate)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | incantat | incantată | incantați | incantate | ||
| definite | incantatul | incantata | incantații | incantatele | |||
| genitive- dative |
indefinite | incantat | incantate | incantați | incantate | ||
| definite | incantatului | incantatei | incantaților | incantatelor | |||
References
- incantat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN