impuritate
Latin
Noun
impūritāte
- ablative singular of impūritās
Romanian
Etymology
Borrowed from French impureté. By surface analysis, impur + -itate.
Noun
impuritate f (plural impurități)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | impuritate | impuritatea | impurități | impuritățile |
| genitive-dative | impurități | impurității | impurități | impurităților |
| vocative | impuritate, impuritateo | impurităților | ||