implorator

Latin

Pronunciation

Verb

implōrātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of implōrō

Romanian

Etymology

    Borrowed from French implorateur.

    Adjective

    implorator m or n (feminine singular imploratoare, masculine plural imploratori, feminine/neuter plural imploratoare)

    1. implorator

    Declension

    Declension of implorator
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite implorator imploratoare imploratori imploratoare
    definite imploratorul imploratoarea imploratorii imploratoarele
    genitive-
    dative
    indefinite implorator imploratoare imploratori imploratoare
    definite imploratorului imploratoarei imploratorilor imploratoarelor