imnător
Romanian
Etymology
Adjective
imnător m or n (feminine singular imnătoare, masculine plural imnători, feminine/neuter plural imnătoare)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | imnător | imnătoare | imnători | imnătoare | ||
| definite | imnătorul | imnătoarea | imnătorii | imnătoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | imnător | imnătoare | imnători | imnătoare | ||
| definite | imnătorului | imnătoarei | imnătorilor | imnătoarelor | |||
References
- imnător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN