hukm

Uzbek

Etymology

From Arabic حُكْم (ḥukm).

Noun

hukm

  1. verdict, sentence

Declension

Declension of hukm
singular plural
nominative hukm hukmlar
genitive hukmning hukmlarning
dative hukmga hukmlarga
definite accusative hukmni hukmlarni
locative hukmda hukmlarda
ablative hukmdan hukmlardan
similative hukmdek hukmlardek
Possessive forms of hukm
1st person singular
singular plural
nominative hukmim hukmlarim
genitive hukmimning hukmlarimning
dative hukmimga hukmlarimga
definite accusative hukmimni hukmlarimni
locative hukmimda hukmlarimda
ablative hukmimdan hukmlarimdan
similative hukmimdek hukmlarimdek
2nd person singular
singular plural
nominative hukming hukmlaring
genitive hukmingning hukmlaringning
dative hukmingga hukmlaringga
definite accusative hukmingni hukmlaringni
locative hukmingda hukmlaringda
ablative hukmingdan hukmlaringdan
similative hukmingdek hukmlaringdek
3rd person singular
singular plural
nominative hukmi hukmlari
genitive hukmining hukmlarining
dative hukmiga hukmlariga
definite accusative hukmini hukmlarini
locative hukmida hukmlarida
ablative hukmidan hukmlaridan
similative hukmidek hukmlaridek
1st person plural
singular plural
nominative hukmimiz hukmlarimiz
genitive hukmimizning hukmlarimizning
dative hukmimizga hukmlarimizga
definite accusative hukmimizni hukmlarimizni
locative hukmimizda hukmlarimizda
ablative hukmimizdan hukmlarimizdan
similative hukmimizdek hukmlarimizdek
2nd person plural
singular plural
nominative hukmingiz hukmlaringiz
genitive hukmingizning hukmlaringizning
dative hukmingizga hukmlaringizga
definite accusative hukmingizni hukmlaringizni
locative hukmingizda hukmlaringizda
ablative hukmingizdan hukmlaringizdan
similative hukmingizdek hukmlaringizdek
3rd person plural
singular plural
nominative hukmi hukmlari
genitive hukmining hukmlarining
dative hukmiga hukmlariga
definite accusative hukmini hukmlarini
locative hukmida hukmlarida
ablative hukmidan hukmlaridan
similative hukmidek hukmlaridek

Further reading

  • “hukm“ in izohli.uz