halucinat
Romanian
Etymology
Borrowed from French halluciné, or a learned borrowing from Latin hallucinatus.
Noun
halucinat m (plural halucinați)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | halucinat | halucinatul | halucinați | halucinații |
| genitive-dative | halucinat | halucinatului | halucinați | halucinaților |
| vocative | halucinatule | halucinaților | ||