hăcuit
Romanian
Etymology
Past participle of hăcui.
Adjective
hăcuit m or n (feminine singular hăcuită, masculine plural hăcuiți, feminine/neuter plural hăcuite)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | hăcuit | hăcuită | hăcuiți | hăcuite | ||
| definite | hăcuitul | hăcuita | hăcuiții | hăcuitele | |||
| genitive- dative |
indefinite | hăcuit | hăcuite | hăcuiți | hăcuite | ||
| definite | hăcuitului | hăcuitei | hăcuiților | hăcuitelor | |||
Verb
hăcuit (past participle of hăcui)
- past participle of hăcui
References
- hăcuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN