grui

Latin

Pronunciation

Noun

gruī

  1. dative singular of grūs and gruis

Romanian

Etymology 1

    Inherited from Late Latin grunnium (“snout”), from Latin grunniō. Compare Aromanian grunj.

    Noun

    grui n (plural gruiuri or gruie) (regional)

    1. hill slope
    2. hillock
    Declension

    Plural gruiuri:

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative grui gruiul gruiuri gruiurile
    genitive-dative grui gruiului gruiuri gruiurilor
    vocative gruiule gruiurilor

    Plural gruie:

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative grui gruiul gruie gruiele
    genitive-dative grui gruiului gruie gruielor
    vocative gruiule gruielor
    Derived terms

    See also

    Etymology 2

    Inherited from Latin gruem, accusative of grūs / gruis (“crane”), from Proto-Indo-European *gr̥h₂ú-, from *gerh₂- (“to cry hoarsely”).

    Alternative forms

    Noun

    grui m (plural grui)

    1. (regional, chiefly Transylvania) crane (bird)
      Synonym: cocor
    Declension
    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative grui gruiul grui gruii
    genitive-dative grui gruiului grui gruilor
    vocative gruiule gruilor

    References