grăitor

Romanian

Etymology

    From grăi + -tor.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ɡrə.iˈtor/

    Adjective

    grăitor m or n (feminine singular grăitoare, masculine plural grăitori, feminine/neuter plural grăitoare)

    1. (literal, literary, rare) that which speaks
      • 1880, Mihai Eminescu, letter to Veronica Micle:
        Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine.
        I’m impractical, I’m truth‐telling against my will, many hate me and nobody loves me but you.
      • 2001, The Bible translated by Bartolomeu Anania, Proverbs 12:19:
        Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă.
        The lip of truth shall be established for ever: but a lying (literally, ‘lie‐telling’) tongue is but for a moment.
    2. telling, eloquent (revealing)
      • 2013 July 3, “Topul celor mai bune trei licee din județul Constanța: „Mircea”, „Ovidius”, „Traian” [Top three best high schools in Constanța County: ‘Mircea’, ‘Ovidius’, ‘Traian’]”, in Adevărul‎[1]:
        Amănuntul cel mai grăitor despre valoarea perenă a instituției de învățământ: reputații săi dascăli sunt, la rândul lor, absolvenți ai liceului.
        The most telling detail concerning the perennial value of the educational institution: its honoured teachers are, in turn, alumni of the high school.

    Declension

    Declension of grăitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite grăitor grăitoare grăitori grăitoare
    definite grăitorul grăitoarea grăitorii grăitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite grăitor grăitoare grăitori grăitoare
    definite grăitorului grăitoarei grăitorilor grăitoarelor

    References