gonitură

Romanian

Etymology

    From goni + -ură.

    Noun

    gonitură f (plural gonituri)

    1. persecution

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative gonitură gonitura gonituri goniturile
    genitive-dative gonituri goniturii gonituri goniturilor
    vocative gonitură, gonituro goniturilor

    References

    • gonitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN