georgic

English

Etymology

From Latin georgicum, georgicus, from Ancient Greek γεωργός (geōrgós, “farmer, earth worker”), from γῆ (gê, “earth”) (combining form γεω- (geō-)) + ἔργον (érgon, “work”).

Noun

georgic (plural georgics)

  1. A rural poem; a poetical composition on husbandry, containing rules for cultivating land, etc.

Alternative forms

Adjective

georgic (comparative more georgic, superlative most georgic)

  1. Relating to rural affairs.
    Synonym: georgical
    georgic life
    georgic landscape
    georgic tradition
    • 2018, Vansire, “That I Miss You”:
      Headed west now from the blighted plain / It’s kind of gorgeous in a georgic way

Alternative forms

References

Romanian

Etymology

    Borrowed from French géorgique.

    Adjective

    georgic m or n (feminine singular georgică, masculine plural georgici, feminine/neuter plural georgice)

    1. georgic

    Declension

    Declension of georgic
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite georgic georgică georgici georgice
    definite georgicul georgica georgicii georgicele
    genitive-
    dative
    indefinite georgic georgice georgici georgice
    definite georgicului georgicei georgicilor georgicelor

    Noun

    georgic m (plural georgici)

    1. This term needs a translation to English. Please help out and add a translation, then remove the text {{rfdef}}.

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative georgic georgicul georgici georgicii
    genitive-dative georgic georgicului georgici georgicilor
    vocative georgicule georgicilor

    References

    • georgic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN