furchet
Romanian
Etymology
From furcă, based on Italian forchetta.
Noun
furchet m (plural furcheți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | furchet | furchetul | furcheți | furcheții |
| genitive-dative | furchet | furchetului | furcheți | furcheților |
| vocative | furchetule | furcheților | ||