fulgerător

See also: fulgerator

Romanian

Etymology

    From fulgera + -tor.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˌful.d͡ʒe.rəˈtor/

    Adjective

    fulgerător m or n (feminine singular fulgerătoare, masculine plural fulgerători, feminine/neuter plural fulgerătoare)

    1. instantaneous, with lightning speed

    Declension

    Declension of fulgerător
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite fulgerător fulgerătoare fulgerători fulgerătoare
    definite fulgerătorul fulgerătoarea fulgerătorii fulgerătoarele
    genitive-
    dative
    indefinite fulgerător fulgerătoare fulgerători fulgerătoare
    definite fulgerătorului fulgerătoarei fulgerătorilor fulgerătoarelor

    Further reading