fugire

Romanian

Etymology

    From fugi + -re.

    Noun

    fugire f (plural fugiri)

    1. a run

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative fugire fugirea fugiri fugirile
    genitive-dative fugiri fugirii fugiri fugirilor
    vocative fugire, fugireo fugirilor

    References

    • fugire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN