fructificare

See also: fructificaré

Latin

Verb

frūctificāre

  1. inflection of frūctificō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From fructifica + -re.

    Noun

    fructificare f (plural fructificări)

    1. fructification

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative fructificare fructificarea fructificări fructificările
    genitive-dative fructificări fructificării fructificări fructificărilor
    vocative fructificare, fructificareo fructificărilor

    Spanish

    Verb

    fructificare

    1. first/third-person singular future subjunctive of fructificar