floriu

Catalan

Verb

floriu

  1. inflection of florir:
    1. second-person plural present indicative/subjunctive
    2. second-person plural imperative

Portuguese

Pronunciation

  • (Brazil) IPA(key): /floˈɾiw/ [floˈɾiʊ̯]

  • Rhymes: -iw
  • Hyphenation: flo‧riu

Verb

floriu

  1. third-person singular preterite indicative of florir

Romanian

Etymology

    From floare + -iu.

    Adjective

    floriu m or n (feminine singular florie, plural florii)

    1. flowery

    Declension

    Declension of floriu
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite floriu florie florii florii
    definite floriul floria floriii floriile
    genitive-
    dative
    indefinite floriu florii florii florii
    definite floriului floriei floriilor floriilor