florinte
Esperanto
Adverb
florinte
- past adverbial active participle of flori
Romanian
Etymology
Unknown.
Noun
florinte m (plural florinți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | florinte | florinteul | florinți | florinții |
| genitive-dative | florinte | florinteului | florinți | florinților |
| vocative | florinteule | florinților | ||