finic
Romanian
Noun
finic m (plural finici)
- obsolete form of fenix
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | finic | finicul | finici | finicii |
| genitive-dative | finic | finicului | finici | finicilor |
| vocative | finicule | finicilor | ||
References
- finic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN