finețe

Romanian

Etymology

    Borrowed from French finesse.

    Noun

    finețe f (plural finețuri)

    1. fineness

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative finețe finețea fineți finețile
    genitive-dative fineți fineții fineți fineților
    vocative finețe, finețeo fineților