filosofare

See also: filosofaré

Italian

Etymology

    Learned borrowing from Latin philosophārī.

    Pronunciation

    • IPA(key): /fi.lo.zoˈfa.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: fi‧lo‧so‧fà‧re

    Verb

    filosofàre (first-person singular present filòsofo, first-person singular past historic filosofài, past participle filosofàto, auxiliary avére)

    1. philosophize
    2. (derogatory) pose as a philosopher
      Synonym: filosofeggiare

    Conjugation

    Further reading

    • “filosofare”, in Vocabolario Treccani on line (in Italian), Istituto dell'Enciclopedia Italiana, 2026

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

      From filosofa + -re.

      Noun

      filosofare f (plural filosofări)

      1. philosophizing

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative filosofare filosofarea filosofări filosofările
      genitive-dative filosofări filosofării filosofări filosofărilor
      vocative filosofare, filosofareo filosofărilor

      Spanish

      Verb

      filosofare

      1. first/third-person singular future subjunctive of filosofar