falț

See also: falt, fält, and -falt

Romanian

Etymology

    Borrowed from German Falz.

    Noun

    falț n (plural falțuri)

    1. rabbet, rebate, groove

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative falț falțul falțuri falțurile
    genitive-dative falț falțului falțuri falțurilor
    vocative falțule falțurilor

    See also