exilare
Romanian
Etymology
Noun
exilare f (plural exilări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | exilare | exilarea | exilări | exilările |
| genitive-dative | exilări | exilării | exilări | exilărilor |
| vocative | exilare, exilareo | exilărilor | ||
Spanish
Verb
exilare
- first/third-person singular future subjunctive of exilar