evenire

Latin

Verb

ēvenīre

  1. present active infinitive of ēveniō

Romanian

Etymology

    From eveni + -re.

    Noun

    evenire f (plural eveniri)

    1. (dated) happening, occurrence

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative evenire evenirea eveniri evenirile
    genitive-dative eveniri evenirii eveniri evenirilor
    vocative evenire, evenireo evenirilor

    References

    • evenire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN