evacuator

English

Etymology

From evacuate +‎ -or.

Noun

evacuator (plural evacuators)

  1. One who evacuates; a nullifier.
    • 1644, Henry Hammond, Practical Catechism:
      In which words sure He doth not pitch on the name of scribes and Pharisees, peculiarly as those that were the greatest evacuators of the law by their own hypocritical practices or false glosses in some particulars […]
  2. An agent for emptying, especially an instrument for removing fragments of stone from the bladder after litholapaxy.

Latin

Pronunciation

Verb

ēvacuātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of ēvacuō

Romanian

Etymology

    Borrowed from French évacuateur.

    Adjective

    evacuator m or n (feminine singular evacuatoare, masculine plural evacuatori, feminine/neuter plural evacuatoare)

    1. evacuatory

    Declension

    Declension of evacuator
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite evacuator evacuatoare evacuatori evacuatoare
    definite evacuatorul evacuatoarea evacuatorii evacuatoarele
    genitive-
    dative
    indefinite evacuator evacuatoare evacuatori evacuatoare
    definite evacuatorului evacuatoarei evacuatorilor evacuatoarelor

    Noun

    evacuator n (plural evacuatori)

    1. evacuator

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative evacuator evacuatorul evacuatori evacuatorile
    genitive-dative evacuator evacuatorului evacuatori evacuatorilor
    vocative evacuatorule evacuatorilor

    References

    • evacuator in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN