etern

Catalan

Etymology

From Latin aeternus. First attested in the 13th century.[1]

Pronunciation

  • IPA(key): (Northern) [əˈte̞rn]
  • IPA(key): (Balearic, Central) [əˈtɛrn]
  • IPA(key): (Valencia) [eˈtɛɾn]
  • IPA(key): (Northwestern) [eˈtɛrn]
  • Audio (Barcelona):(file)

Adjective

etern (feminine eterna, masculine plural eterns, feminine plural eternes)

  1. eternal
    Synonym: eternal

Derived terms

References

  1. ^ “etern”, in Gran Diccionari de la Llengua Catalana, Grup Enciclopèdia Catalana, 2026

Further reading

Piedmontese

Pronunciation

  • IPA(key): /eˈtɛrŋ/

Adjective

etern

  1. eternal

Romanian

Etymology

    Learned borrowing from Latin aeternus.

    Adjective

    etern m or n (feminine singular eternă, masculine plural eterni, feminine/neuter plural eterne)

    1. eternal, perpetual

    Declension

    Declension of etern
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite etern eternă eterni eterne
    definite eternul eterna eternii eternele
    genitive-
    dative
    indefinite etern eterne eterni eterne
    definite eternului eternei eternilor eternelor

    Swedish

    Noun

    etern

    1. definite singular of eter