epifit

See also: epífit

Polish

Pronunciation

  • IPA(key): /ɛˈpi.fit/
  • Audio:(file)
  • Rhymes: -ifit
  • Syllabification: e‧pi‧fit

Noun

epifit m inan

  1. (botany) epiphyte

Declension

Declension of epifit
singular plural
nominative epifit epifity
genitive epifitu epifitów
dative epifitowi epifitom
accusative epifit epifity
instrumental epifitem epifitami
locative epificie epifitach
vocative epificie epifity

Derived terms

  • epifityczny

Further reading

  • “epifit”, in Wielki słownik języka polskiego‎[1] (in Polish), Instytut Języka Polskiego PAN
  • “epifit”, in Polish dictionaries at PWN‎[2] (in Polish)

Romanian

Etymology

    Borrowed from French épiphyte.

    Adjective

    epifit m or n (feminine singular epifită, masculine plural epifiți, feminine/neuter plural epifite)

    1. epiphytic

    Declension

    Declension of epifit
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite epifit epifită epifiți epifite
    definite epifitul epifita epifiții epifitele
    genitive-
    dative
    indefinite epifit epifite epifiți epifite
    definite epifitului epifitei epifiților epifitelor