enervare

See also: enervaré

Latin

Verb

ēnervāre

  1. inflection of ēnervō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From enerva + -re.

    Noun

    enervare f (plural enervări)

    1. annoyance (the psychological state of being annoyed or irritated)

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative enervare enervarea enervări enervările
    genitive-dative enervări enervării enervări enervărilor
    vocative enervare, enervareo enervărilor

    Spanish

    Verb

    enervare

    1. first/third-person singular future subjunctive of enervar