emeritat
Romanian
Etymology
Etymology tree
Adjective
emeritat m or n (feminine singular emeritată, masculine plural emeritați, feminine/neuter plural emeritate)
- (obsolete) emeritus
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | emeritat | emeritată | emeritați | emeritate | ||
| definite | emeritatul | emeritata | emeritații | emeritatele | |||
| genitive- dative |
indefinite | emeritat | emeritate | emeritați | emeritate | ||
| definite | emeritatului | emeritatei | emeritaților | emeritatelor | |||
References
- emeritat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN