elucubrant

See also: élucubrant

Latin

Verb

ēlūcubrant

  1. third-person plural present active indicative of ēlūcubrō

Romanian

Etymology

    Borrowed from French elucubrant.

    Adjective

    elucubrant m or n (feminine singular elucubrantă, masculine plural elucubranți, feminine/neuter plural elucubrante)

    1. absurd

    Declension

    Declension of elucubrant
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite elucubrant elucubrantă elucubranți elucubrante
    definite elucubrantul elucubranta elucubranții elucubrantele
    genitive-
    dative
    indefinite elucubrant elucubrante elucubranți elucubrante
    definite elucubrantului elucubrantei elucubranților elucubrantelor