edictal

English

Etymology

    From edict + -al.

    Adjective

    edictal (comparative more edictal, superlative most edictal)

    1. Of, pertaining to, or derived from edicts.

    Derived terms

    Translations

    Anagrams

    Galician

    Etymology

      From edicto + -al.

      Pronunciation

      • IPA(key): /edikˈtal/ [e.ð̞ikˈt̪ɑɫ]
      • Rhymes: -al
      • Hyphenation: e‧dic‧tal

      Adjective

      edictal m or f (plural edictais)

      1. (relational) edictal (of or pertaining to edicts)

      References

      Portuguese

      Adjective

      edictal m or f (plural edictais)

      1. pre-reform spelling (used until 1943 in Brazil and 1990 in Portugal) of edital; still used where the agreement hasn’t come into effect and may occur as a sporadic misspelling

      Further reading

      Romanian

      Etymology

        Borrowed from French édictal, or a learned borrowing from Latin edictalis.

        Adjective

        edictal m or n (feminine singular edictală, masculine plural edictali, feminine/neuter plural edictale)

        1. edictal

        Declension

        Declension of edictal
        singular plural
        masculine neuter feminine masculine neuter feminine
        nominative-
        accusative
        indefinite edictal edictală edictali edictale
        definite edictalul edictala edictalii edictalele
        genitive-
        dative
        indefinite edictal edictale edictali edictale
        definite edictalului edictalei edictalilor edictalelor

        References

        • edictal in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN