ecotip
Romanian
Etymology
Borrowed from French écotype. By surface analysis, eco- + tip (“type”).
Noun
ecotip n (plural ecotipuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ecotip | ecotipul | ecotipuri | ecotipurile |
| genitive-dative | ecotip | ecotipului | ecotipuri | ecotipurilor |
| vocative | ecotipule | ecotipurilor | ||